Amurgul incontestabililor

Articol de Radu Cosașu – Publicat sambata, 19 februarie 2022 13:42 / Actualizat sambata, 19 februarie 2022 15:27

Mbappé s-a omenit: nu mai e galactic, e turnul Eiffel de pe planeta Fotbal.

Va fi o noapte grea, de uitat – aceasta, a „sferturilor” Cupei Campionilor – o noapte în care, rapid vorbind, cel mai mult mi-au plăcut Salzburg și Manchester City, căruia Pep Guardiola îi imputa – la 5-0 cu Sporting! – că pierdea prea repede mingea…

Noaptea în care Messi a luat 3

De neuitat – cel puțin pentru pixul meu – este că a fost o noapte în care Messi a luat nota 3 de la L’Équipe, iar Mbappé, doar cu 8, consacrat ca un turn Eiffel al planetei Fotbal, ceea ce e mai omenos decât galactic.

E noaptea în care ne-am pierdut incontestabilii, Messi și Ronaldo, pe care l-am prins printr-o butonare rapidă, răcnind după o imensă ratare pe Old Trafford. În ultimele zece partide nu a marcat decât două goluri și a dat o singură pasă de gol. Răcnetul acela comunica: „Nu mai sunt ce am fost!”

Aguero față cu L’Equipe

Messi rata cu Realul un penalty, L’Équipe îl nota – cu brutalitate nemaîntâlnită nici după 2-8 cu Bayern – cu nota 3, explicând pe șleau într-o frază: „Ce tristețe degajă azi jocul lui Messi”.

Pochettino îi luase apărarea, îl lăudase, îl socotea omul de bază al echipei – se înțelege interesul lui – dar care erau interesele ziariștilor? Fără interese nu se poate azi înțelege nimic.

Aguero i-a numit pe jurnaliștii L’Équipe – „o adunătură de idioți”. Fiindcă țin prea mult la Aguero, voi scrie că mi-a trecut prin minte și mie cuvântul infamant. Dar nu-l pun pe hârtie, nu m-a întristat jocul lui Messi, nu am interesele lui Pochettino.

Lionel Messi, în PSG – Real Madrid 1-0 // foto: Guliver/gettyimages

Superioritate sau autoritate?

Fan Messi de o viață, recunosc că nu mai pot fi. Dar nu am superioritatea lui Aguero față de orice gazetar francez. Superioritate sau autoritate? Ziarist de Liga 1 română – știind că un 8-2 la noi, ăla de joi, nu e un 8-2 la Bayern-Barca, știind că un meci nu seamănă cu altul, și nici ca scor – nu pot polemiza decât cu confrații mei bucureșteni, cu acela care l-a făcut de pomanagiu pe Lewandowski.

Mai departe de fotbalistul român nu merge eventuala mea autoritate. V-ați gândit vreodată că ziaristul român nu este, azi, în lume, peste naționala României, cea pe locul patruzeci și ceva în clasamentul FIFA?

Subordonarea lui Mbappe

Deci, din decență, din orgoliul decenței, nu pot folosi termenul lui Aguero față de confratele meu parizian pe care soarta lui Nicusor Stanciu în China îl lasă rece. Pe mine – chiar pe locul patruzeci și ceva în FIFA – nu!

În schimb, sunt de acord cu subtitlul de la Digi: „Mbappé a fost Messi”. Nu e exagerat? Messi însuși i s-a subordonat căutându-l mereu pentru un un-doi decisiv. Poate că nota 8 e mai aproape de nivelul de exigență la care Mbappé nu e exemplar, nu e de 10, cum e la viteză. O neglijență, două, tot i se mai găsesc.

Dar în noaptea asta, când cei doi incontestabili apun, Mbappe e incontestabilul de pe planeta Fotbal, turnul ei Eiffel, pentru a o umaniza, renunțându-se cumva la a-l numi galactic.

Nu e sigur că el va cuceri tot atâtea Baloane de Aur, mai multe sau mai puține decât Ronaldo și respectiv Messi. E dreptul său de a trezi îndoieli.